
|
EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
EIM reprezintă un proces organizat de culegere a informațiilor necesare pentru a identifica și înțelege efectele proiectelor propuse asupra mediului înconjurător, precum și asupra mediului social si economic al populației potențial afectate.
Procedura EIM se aplică în vederea emiterii acordului de mediu sau acordului integrat de mediu, pentru proiectele publice sau private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor.
Conform Ordonanței de Urgența nr.195/2005 privind protecția mediului solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Luarea în considerare a efectelor asupra mediului ale unui proiect / investiție conduce la identificarea și evaluarea din timp a posibilelor efecte negative asupra mediului, înainte de realizarea obiectivului de investiție. Numai proiectele cu impact semnificativ asupra mediului se supun EIM.
Procedura specifică pentru desfășurarea EIM și de emitere a acordului de mediu este aprobată prin Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr. 860 / 2002, modificat si completat cu Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr.210 / 2004 și cu Ordinul ministrului mediului și gospodaririi apelor nr.1 037/ 2005.
Derularea procedurii EIM începe atunci când titularul de proiect solicită către autoritatea competentă de protecție a mediului emiterea acordului de mediu. Realizarea evaluării impactului asupra mediului presupune 3 etape distincte, și anume: 1. etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului; 2. etapa de definire a domeniului proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului; 3. etapa de analiză a calității raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.
Toate aceste etape sunt conduse de autoritatea competentă de mediu și se încadrează în limite de timp stricte.
Scopul etapei este să stabilească daca EIM este obligatorie pentru proiectul supus autorizării. Evaluarea inițială a solicitării, în baza datelor din Fișa tehnică întocmită pentru amplasament, conduce la includerea solicitării în una din categoriile:
Prin domeniul evaluării se înțelege totalitatea problemelor care vor fi supuse evaluării impactului asupra mediului și gradul de extindere al acestora. Definirea domeniului evaluării se realizează ținând cont de efectele potențiale asupra mediului generate de proiect, de amplitudinea și importanța acestor efecte, de luarea în considerare a variantelor de realizare a proiectului. Urmare definirii domeniului evaluării, autoritatea competentă de mediu transmite titularului de proiect un îndrumar prin care se menționează totalitatea problemelor care trebuie tratate în studiul EIM și gradul de extindere a acestora. Pe baza îndrumarului primit titularul de proiect realizează, printr-o persoană fizică sau juridică atestată conform legii și independentă de titularul proiectului, studiul EIM, finalizat cu un raport care se înaintează autorității de mediu.
Aceasta etapă presupune parcurgerea următorilor pași procedurali:
PARTICIPAREA PUBLICULUI LA PROCEDURA EIM
Publicul nu reprezintă o entitate unic conturată, ci mai degrabă mai multe interese, incluzând: cetățeni ai comunităților locale, oficialii autorităților locale și regionale, organizații neguvernamentale, comunități, grupuri, asociații profesionale, instituții educaționale și de cercetare, grupuri de interes public, mass-media, etc.
Publicul poate fi informat prin unul sau mai multe din mijloacele următoare:
· informarea / documentarea asupra proiectului propus; · formularea de comentarii privind propria opinie, în scris (care se transmit autorității competente de protecție a mediului) sau verbal (în cadrul dezbaterilor publice organizate); · analiza motivării de către autoritatea de mediu a luării sau nu în considerare a comentariilor publicului; · furnizarea de informații / argumente suplimentare pentru susținerea propriei opinii;
![]() |